Consoană sonantă labiovelară

Sonanta labiovelară
w
u̯
Număr AFI	170
Codare
Entitate (zecimal)	w
Unicode (hex)	U+0077
X-SAMPA	w
Kirshenbaum	w
Braille
Sunet
source · help

În fonetică, consoana sonantă labiovelară (sau velară labializată) este o consoană sau semivocală care apare în unele limbi vorbite. Locul său de articulare este dublu, pe de o parte în zona velară și pe de alta la nivelul labial. Simbolul său fonetic este .

Consoana este sonoră și nu are o pereche surdă.

În limba română nu există o literă separată pentru acest sunet, el se notează cu litera U la fel ca și vocala . În cuvinte împrumutate se mai notează și cu litera W. Exemple: rouă /'ro.wə/, nuiaua /nu'ja.wa/, colindau /ko.lin'daw/, western /'wes.tern/, cow-boy /'kaw.boj/.

Apare de asemenea în limbi precum engleza în cuvinte ca well /wɛl/ (bine) și poloneza, unde se notează cu litera Ł, de exemplu łódka /'wut.ka/ (barcă).

Pronunție

• Modul de articulare este sonant, adică printr-o închidere numai parțială a căii vocale, astfel încît fluxul de aer nu este întrerupt în nici un moment, ci doar îngustat suficient de puțin pentru a nu produce turbulențe audibile.
• Este o consoană velară labializată, articulată prin apropierea părții posterioare a limbii de palatul moale și în același timp prin rotunjirea buzelor.
• Este o consoană sonoră, adică în timpul pronunției sale coardele vocale vibrează.
• Este o consoană orală, adică fluxul de aer lăsat să iasă pe gură.
• Este o consoană centrală, adică aerul trece pe deasupra părții centrale a limbii.
• Este o consoană pulmonară, adică obținută prin aplicarea unei presiuni din plămâni.