În acest articol, vom explora
Cratimă din unghiuri diferite, analizând impactul său în diferite contexte și relevanța sa astăzi.
Cratimă este un subiect care a stârnit interesul experților și al publicului larg, generând dezbateri și întrebări despre implicațiile sale. Pe parcursul acestor pagini, vom examina diverse perspective și opinii pentru a deschide un spațiu de reflecție și învățare în jurul
Cratimă. De la origine până la evoluția sa în societatea actuală, acest articol urmărește să ofere o viziune panoramică care invită la reflecție și analiză critică.
Cratima („‑”) (din greaca modernă: κράτημα „acțiunea de a ține”) sau „liniuța de unire” este un semn ortografic utilizat pentru:
- a rosti două părți de vorbire diferite într-o singură silabă
- evitarea hiatului
- marcarea absenței vocalei inițiale/finale
- la nivel prozodic, conservă ritmul și măsura versurilor
Cratima nu este „liniuța de despărțire“, ca de exemplu în administrativ-teritorială, ci doar „liniuța de unire“, ca în “într‑o zi“, „s‑a dus“, „m‑am urcat“, etc. Pentru ca aceste cuvinte ca și în cazul cuvintelor compuse (Saint-Saëns, Catedrala Notre-Dame) care trebuie să rămână într-un singur bloc la capăt de rând și al doilea cuvânt să nu treacă în rândul următor, în documentele Word se tastează apăsând simultan tastele Ctrl/Strg + Shift apoi tasta „-” din blocul de litere al tastaturii (nu „minus” din blocul de cifre).
Unicode a rezervat U+2011 pentru cratimă. Pe când liniuța de despărțire este U+2010.
Vezi și
Bibliografie
- Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, ediția a I, ediția a II-a, ediția a III-a, ediția a IV-a, ediția a V-a , Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan, București 1960, 1965, 1971, 1983, 2001
Legături externe