Există un interes din ce în ce mai mare pentru Idiom, fie din cauza impactului său asupra societății, fie din cauza relevanței sale în domeniul științific. De zeci de ani, Idiom a captat atenția cadrelor universitare, a profesioniștilor și a publicului larg datorită importanței sale în diverse aspecte ale vieții de zi cu zi. În acest articol vom explora diferite fațete ale Idiom, de la originea și evoluția sa până la influența sa de astăzi. Vom analiza modul în care Idiom a modelat lumea în care trăim și ce perspective se deschid în jurul acestui subiect. În plus, vom examina implicațiile etice și morale pe care Idiom le poate ridica, fără a neglija progresele care au fost realizate în acest domeniu.
„Un idiom este o rețea minimală de sisteme lingvistice individuale ce se identifică printr-un autoglotonim și o conștiință lingvistică specifice.”
În general, termenul „idiom” este folosit când subiectul abordat de cercetător nu necesită ca acesta să opteze pentru unul din termenii „limbă”, „dialect”, „subdialect” și „grai”, mai ales când este greu sau chiar imposibil să se oprească la unul din aceștia.
„Idiom” este un termen util mai ales în cazul societăților multilingve, cum sunt cele din majoritatea țărilor africane, în care coexistă numeroase varietăți ale unor limbi care nu sunt nici măcar suficient studiate.
Termenul „idiom” se mai folosește și ca gen proxim pentru definirea termenilor ce denumesc feluri de limbi sau varietăți ale unei limbi.
Deoarece chestiunea „limbă sau dialect?” provoacă de multe ori controverse extralingvistice, unii autori folosesc termenul „idiom” pentru a evita aceasta. Pierre Blanchet, în lucrarea în care îl folosește, justifică aceasta prin dorința de „a evita conotațiile ideologice ale terminologiei tradiționale”.
Termenul acesta se găsește și folosit în mod greșit, cu sensul „expresie idiomatică”, sub influența cuvântului englezescidiom care are și acest sens, mai ales în materiale privind limba engleză și învățarea ei. Dicționarele explicative ale limbii române nu dau sensul „expresie idiomatică” la cuvântul „idiom”.
^Exemple de lucrări de lingvistică în care se folosește termenul „idiom”: Dobrișan 2014 („idiomurile etiopiene”, „idiomurile asiro-babiloniene” etc.); Vasiliu 1985 ; Paliga 1998-1999 („idiom satem”, „idiom centum”); Dănilă 2005Arhivat în , la Wayback Machine..
fr Mahmoudian, Mortéza, Problèmes de la gestion des situations plurilingues (Probleme ale gestionării situațiilor plurilingve), Juillard, Caroline și Calvet, Louis-Jean (coord.), Les politiques linguistiques, mythes et réalités (Politicile lingvistice, mituri și realități), AUPELF-UREF, FMA, 1996, ISBN 2-920021-65-6, pp. 243-296 (accesat la 17 august 2018)
fr Pons, Julien, Du latin classique au latin impérial. Phonétique et phonologie (De la latina clasică la latina imperială), Edilivre, 2015, ISBN 9782332869807
Vasiliu, Emanuel, Divergență dialectală și intercomunicare, Anuar de lingvistică și istorie literară, tom XXX, 1985, A. Lingvistică, pp. 11–16