Astăzi, Oaie domestică este un subiect care a căpătat o relevanță incontestabilă în societatea modernă. De la Oaie domestică oamenii au dezbătut impactul său asupra vieții noastre, influența sa asupra diferitelor aspecte ale culturii și rolul său în evoluția tehnologiei. Acest fenomen a stârnit un interes din ce în ce mai mare în diverse domenii, de la politică și economie la psihologie și medicină. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Oaie domestică și importanța sa în lumea de astăzi, examinând impactul său asupra societății și potențialul său de a transforma modul în care gândim și acționăm.
Oaia domestică (Ovis aries) este o specie de mamifererumegătoare, copitate, domesticite, crescute pentru lână, piele, blană, carne și lapte, având cea mai largă distribuire în lume dintre animalele domestice, putând fi găsite în aproape toate țările lumii. Femelele ating maturitatea sexuală la un an și jumătate.
Caracterizare generală
Oaia domestică, cea mai comună specie a genului Ovis, descinde foarte probabil din specia de muflon sălbatic din sudul central și sud-vestul Asiei.
Oile sunt animale copitate, având copita despicată în două.
Ele sunt animale rumegătoare, cu dinții incisivi superiori lipsă și cu un stomac cu patru compartimente-vezi artiodactile.
Oile și berbecii au coarne scobite, neramificate, care nu le cad. Coarnele berbecului sunt masive și curbate spiralat. Coarnele femelei adult sunt scurte și foarte puțin curbate.
Oile au un bot lung, destul de îngust și urechi ascuțite. Lungimea oii este, în medie, 1,5 m, având o coadă scurtă și un adult poate cântări de la 75–200 kg. În sălbăticie animalele sunt alergători sprinteni și cățărători.
lapte pentru băut, pentru brânză și alte produse lactate.
Rase de oi
Oaia fiind un animal domestic polivalent, în decursul timpului au fost create peste 200 de rase pentru a satisface diverse scopuri. Există astfel rase specializate pentru lână, altele pentru laptele utilizat la prepararea brânzeturilor și altele pentru carne, după cum există și multe rase mixte. Rasele de oi sunt adaptate pentru condiții climatice foarte diferite, de la deșert la condițiile tropicale.
Ca denumire regională din Transilvania și Banat se folosește termenul păcuină, iar un termen arhaic este marială.
Crescătorii de oi folosesc denumiri diferențiate pentru a desemna exemplarele speciei:
berbec/berbeci pentru masculii speciei capabili de reproducere,
batal/batali pentru masculii speciei castrați în vederea îmbunătățirii calității cărnii și a lânii,
mioară/mioare pentru oile de până la doi ani, care încă nu au fătat,
miel/miei, uneori chiar mială/miale, pentru desemnarea exemplarelor tinere în general, sau diferențiat după sex.
Un grup de oi se numește turmă de oi.
Coarnele
De regulă, berbecii au coarne, iar oile nu au (sunt ciute). De exemplu:
La rasa Țigaie, berbecii au coarne mari, cu lungimea de 60–70 cm, răsucite în una sau două spirale. Există și berbeci ciuți sau cu coarne rudimentare, denumite melci. Oile sunt, de regulă, lipsite de coarne, dar 16-18% din efectivul total au coarne rudimentare sau coarne mici nespiralate.
La rasa Țurcană, berbecii au coarne mari purtate lateral, răsucite în una sau două spirale. Oile sunt ciute, dar circa 15-20% din oi au coarne mici.