Politica Italiei

În lumea de astăzi, Politica Italiei a câștigat o mare relevanță în diverse sfere ale societății. Fie datorită impactului său asupra culturii pop, influenței sale asupra politicii, relevanței sale în istorie sau importanței sale în dezvoltarea tehnologică, Politica Italiei a devenit un subiect de interes larg răspândit. În acest articol, vom explora semnificația și relevanța lui Politica Italiei, precum și impactul acestuia asupra diferitelor aspecte ale vieții moderne. De la origine până la influența sa asupra prezentului, vom analiza modul în care Politica Italiei ne-a modelat percepția și modul nostru de a interacționa cu lumea din jurul nostru.

Constituția din 1948 a stabilit un parlament bicameral (Parlamento), consistând din Camera Deputaților (Camera dei Deputati) și Senat (Senato della Repubblica), o putere judiciară, și una executivă (condusă de un prim ministru) (Presidente del Consiglio dei Ministri). Președintele republicii este ales pe 7 ani de către parlamentul reunit cu un contingent mic de delegați regionali. Președintele nominalizeză prim ministrul, care propune ceilalți miniștri (care înainte erau aleși de președinte). Consiliul de Miniștri (în mod general, dar nu necesar este compus din membri ai parlammentului) trebuie să păstreze secretele ambelor camere (Fiducia).

Camerele parlamentului sunt populare și sunt alese în mod direct printr-un sistem mixt majoritar și proporțional. Camera Deputațiilor are 630 de membri. În plusul celor 315 de mebrii aleși, Senatul îi include și pe foștii președinți și alte diverse persoane, conform prevederiilor constituționale. Ambele camere sunt alese pentru maxim 5 ani, dar pot fi dizolvate înainte de expirarea termenului normal.

Sistemul judiciar italian este bazat pe dreptul roman modificat prin Codul napoleonic și prin ultimele schimbări. O curte constituțională, Corte Costituzionale, care poate trece peste constituționalitatea legilor, este o inovație post-Al Doilea Război Mondial.


[[Europa pe subiecte|Politica}}